Astăzi alergi în locul meu, mâine alergăm împreună, reprezintă dorința lui Andrei de aș vedea visul împlinit și anume acela, că pe viitor, cu un tratament complet și constant, să alerge alături de prietenii lui.
Andrei, merge la școală și vede cum toți ceilalți copii se joacă, aleargă, sar, el stă pe scară, cu mâna deasupra genunchiului, care-l doare. Oftează. Ar vrea să facă ce fac ceilalți dar, cel puțin acum, nu poate. Speră la ceva, ce tot îi spun părinţii că va fi mai bine. Același lucru îl aude și de la hemofilicii mai mari. Și nu înţelege. De ce nu acum? Primește tratament, nu de mult timp, și tocmai de aceea articulațiile de la genunchi îi sunt parțial distruse. Tresare când îl vede pe Mihai, colegul lui, care fuge după mingea ce a sărit aproape de el, șutată de ceilalți băieți. Mihai îi zâmbește, îl întreabă pe Andrei cum se simte și primește același răspuns, bine. Andrei poate fi ca Mihai. Să alerge, să joace fotbal, să meargă pe bicicletă. De aceea, din solidaritate, Mihai și alți copii și tineri, au răspuns invitației lui Andrei de a alerga ei pentru el.
Se pot afla oricând mereu printre noi: la școală, la serviciu, în spital; uneori se plâng, le vedem suferința; de cele mai multe ori și-o plâng singuri acasă. Indiferent de situație, ei îşi poartă cu demnitate suferința. Propria boală. Ea se numește hemofilie, când boala afectează doar băieții, sau boala von Willebrand, când ea se manifestă atât la sexul masculin cât și la sexul feminin. Nu se vindecă dar se tratează. În fiecare an, pe 17 aprilie, este sărbătorită Ziua Internațională a Hemofiliei, o zi dedicată celor afectați de această boală. Sunt oameni care depun eforturi să ducă o viață normală chiar dacă, de multe ori, sistemul nu îi ajută.
Organizăm acest eveniment cu gândul unei vieți normale pentru fiecare dintre noi. Fie că suntem bolnavi sau nu, trăim în aceeași comunitate și e bine să o facem într-un mod frumos, sănătos și responsabil unii pentru alții.