Copilăria noastră a fost marcată de acele cuvinte:” nu ai voie acolo”,” nu face asta”. Lipsa tratamentului şi a personalului specializat în zonele din care venim ne-a îngrădit oarecum o parte din copilărie. Însă aici, în tabăra din Austria, am putut face ceea ce ne-am dorit. Am înotat, am făcut surf, am urcat pe munte, am văzut animalele la zoo, am urcat cu telecabina şi am coborât cu bobul.
Mi-am făcut mulţi prieteni, de la voluntarii veniţi în tabără până la personalul medical, toţi oameni foarte minunaţi dispuşi oricând să ne ajute şi să ne îndrume.
Am plecat spre casă cu mintea şi sufletul pline de amintiri frumoase, cu gândul că poate la anul ne vom reîntâlni şi ne vom povesti tot ce am trăit până atunci. Se lumina de ziuă, razele soarelui îmi mângâiau faţa, am deschis ochii, ajunsesem în autogara din Timişoara unde părinţii mă aşteptau acolo. Ne-am îmbrăţişat şi am pornit către casă, nerăbdător să le povestesc şi să le arăt şi lor poze cu locurile şi oamenii minunaţi pe care i-am întâlnit acolo, relatează Bogdan.